Zâmbiţi, vă rog!:)

Întotdeauna mi-au plăcut oamenii care râd, care ştiu să râdă din sufletul lor. Aţi observat oare că oamenii care râd, se înfrumuseţează brusc, chiar dacă poate nu sunt dotaţi generos de către natură?

Îmi plac şi oamenii care în fotografii emană zâmbet, bună voie, râset, veselie. Sunt mulţi oameni pe care îmi face plăcere să-i urmăresc în fotografii zâmbind. Ca să mă refer la oameni celebri, doi dintre actorii mei preferaţi sunt în categoria “favoriţi” exact pentru asta, pentru zâmbetul lor molipsitor.

Julia Roberts nu este vreo frumuseţe, dar e minunată atunci când râde. Cum să n-o iubeşti, cum să n-o adori privindu-i fotografiile? Să vă dau şi câteva mostre, nu?:)

Sau Simon Baker, “Mentalistul” meu preferat, din cauza căruia am petrecut nopţi întregi urmărind episod după episod, sezon după sezon. Cum să nu-ţi placă oamenii ăştia?

Sau, ca să dau un exemplu palpabil, cum să n-o adori pe prietena mea, tot Ana, care adoră să zâmbească celor de dincolo de aparatul de filmat? Ce e în spatele acelui zâmbet, nimeni nu ştie şi poate nu vom ghici niciodată…  Însă mi-am dat seama, vânând zâmbetele din fotografiile altora, că eu nu am niciuna aşa… râd în hohote, dar dacă se apropie vreo cameră de filmat sau un aparat foto de mine, gata distracţia, revin la o mină preocupată, serioasă.

Şi mă întreb de ce? Ce ne îndeamnă, pe unii dintre noi, să nu-i lăsăm pe ceilalţi să vadă veselia din interior? Ce ne îndeamnă să părem tot timpul gravi, calculaţi, serioşi, când poate vrem să zâmbim mare parte din timp?

O bună prietenă ar spune că Ego-ul este cel care nu ne lasă să ne arătăm o parte ce, la urma urmei, pare vulnerabilă. Eu aş aproba-o, dar aş mai adăuga şi un strop de nesiguranţă, împreunat cu o timidate ascunsă sub o mască groasă, groasă, mai groasă decât machiajul pe care mi l-au aplicat fetele la Şcoala de Televiziune. Măcar sub ăla poţi roşi, că nu se vede.:))

În sfârşit… pariul meu, cu mine, pentru perioada următoare, este să am cât mai multe imortalizări pentru posteritate zâmbind, râzând, distrându-mă. Cu dovezi, desigur!:)

No comments:

Post a Comment